Nu sunt....

Nu sunt ce par a fi ... nici ce-as fi vrut sa fiu. ..dar fiindca m-am nascut. ..sau poate prea curind... sau poate prea tirziu...m- am resemnat ca orice bun crestin...si am ramas decit cea care sunt...Nu conteaza frumusetea.... este trecatoare....dar frumusetea interioara.... ramane vesnic....nu te inseala niciodata... Nu-i nimic mai scump pe acest pamant. Ca prietenia, Ea invinge tot cei rau, Si te ajuta cand tii greu Ea iti da puteri oricand Numai ea, prietenia! "Viata nu se masoara prin numarul de respiratii pe care le ai, ci prin numarul de momente care iti taie respiratia"!! Sinceritatea,modestia,bunul simt ,au ajuns sa fie defecte....atita timp cit traim intr.o lume in care se cere sa fii jigodie.. ............................................................................................ Nesimtirea e un virus redutabil, cu instalare rapida si efecte demolatoare. Ea se instaleaza in aproapele anonim, dar ii afecteaza mai mult pe cei din jur. Nesimtitul devine pe zi ce trece o prezenta constanta, greu de evitat si imposibil de strunit, in tren sau la opera, in autobuz sau la biserica, in parc sau la teatru, in Parlament sau la bloc, reprezentantii acestei categorii fondeaza un cult volatil, fara agenda si fara orizont. Religia lor e sfidarea celorlalti. Nesimtitul nu are un cod de reguli, dar se comporta ca si cum l-ar avea. E invaziv pana la ubicuitate, pisalog pana la nevroza si vociferant pana la delir. II vezi unde nu te astepti, il auzi peste tot, il adulmeci la fiecare colt de strada si pe fiecare culoar de vagon, insa nici macar el nu detine toate parghiile mestesugului. E imperfect si are nevoie de indrumari!


Se zice că purtăm seminţele măreţiei în noi. De fapt, cred că purtăm o muzică în noi.Cea cu care ne naştem şi pe notele căreia ne compunem destinul. E atât de multă lumină în muzica cu care ne naştem! Şi trec zilele, şi apar primele confruntări, şi apar primii ghimpi şi primele semne de îndoială. Muzica începe să aibă întreruperi, să îşi schimbe tonalităţile, chiar să îşi piardă muzicalitatea. Începem să credem că nu ne-am născut pentru a fi "compozitorii propriei arii". Nici măcar dirijori sau instrumentişti... De fapt simţim că nu facem parte din orchestră. Sau cel puţin, nu din aceasta.Si totusi, primim aplauze la scena deschisa...Conteaza de la cine le primim?... Apoi, începem să avem deja regrete... Ne e dor de zâmbetul necondiţionat al familiei.... Al celor dragi. Singurii care ne apreciau muzica şi ne încurajau.... Par amintiri deja, deşi încă simţim scânteia.... Licărirea... Dar unde o fi curajul? Unde o fi dorinţa să facem o schimbare? Înainte pocneam din degete şi schimbarea era gata. Luam viaţa în piept şi o dominam cu bătaile inimii. Acum…. Viaţa e o partitură generală care aşteaptă să fie interpretată, dar mai ales aşteaptă oamenii care au curajul şi sunt dispuşi să improvizeze şi să îşi compună propria muzică. Muzica este graiul sufletului. Ea stârneşte în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde.Nu împiedica muzica. Nu împiedica, sub niciun pretext, să se împlinească muzica vieţii tale!NU LASA MUZICA DIN INTERIORUL TAU SA MOARA! PASTREAZ-O VIE!... MUZICA TREBUIE SA FIE SCANTEIA CE APRINDE FOCUL IN SUFLETUL OMENESC!


Nu conteaza cati ani ai pe Cartea de identitate daca in suflet simti ca ai aripi,esti tanar si asta are importanta...Iubirea e un vant ce adie prin sufletul tau,e un uragan care daca te prinde... ai incurcat-o,nu mai scapi...iubirea e o boala incurabila,nu se poate trata decat... tot prin iubire...) Iti pierzi mintile cand iubesti si vezi tot frumosul care te inconjoara si iti doresti sa poti atinge infinitul,visezi la o lume care chiar nu exista,e doar in mintea ta,dar tu o vezi,fiecare vis pe care il ai cu persoana iubita,iti trezeste noi vise,noi sperante...Ce e de fapt iubirea? Raspunsul cel mai corect il gasesti in inima ta,si in ochii celui de langa tine..



Eu mereu iti dau, zimbete de seara, Si-as dori s-o fac, ca odinioara, Sa-ti urez un vis, minunat ca tine; Si sa se implineasca de visezi de mine. Dar acum te las, sa te odihnesti, Voi fi pe aicea, pina te trezesti, Intre timp ruga-voi Domnul laudat, Nu cumva prieten, sa ma fi uitat! Oamenii sunt adesea neintelegatori, irationali si egoisti... Iarta-i, oricum. Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunse... Fii bun, oricum. Daca ai succes, poti castiga prieteni falsi si dusmani adevarati... Cauta succesul, oricum. Daca esti cinstit si sincer, oamenii te pot insela... Fii cinstit si sincer, oricum. Daca gasesti linistea si fericirea, oamenii pot fi gelosi... Fii fericit, oricum. Binele pe care il faci azi, oamenii il vor uita maine... Fa bine, oricum. Da-i lumii tot ce ai mai bun si poate nu va fi niciodata de ajuns... Da-i lumii tot ce ai mai bun, oricum. La urma urmei este intre tine si Dumnezeu... N-a fost niciodata intre tine si ei, oricum. As vrea sa-ti spun doar Noapte buna, Si, vise dulci sa te gaseasca, Sa dormi cu luna impreuna Si-o stea prin geam sa te priveasca. Iti doresc sa ai parte de o noapte placuta dupa cum vrea inimioara ta si miine sa incepi o saptamina plina cu impliniri!
"Fii asemenea pasarilor care se opresc din zborul lor pe crengi usoare,dar care canta mereu,caci stiu ca au aripi si pot oricand sa zboare" Victor Hugo
"Caracterul nostru este reprezentat de ceea ce facem cand credem ca nu ne vede nimeni"
Jackson Brown“Femeile sunt pasionate de matematica. Isi impart varsta la 2, dubleaza pretul hainelor si adauga intotdeauna 5 ani la varsta prietenei cele mai bune”. – (Marcel Achard) "Poate ca, intr-adevar, ochii femeii iubite sunt marginea lumii". - (Grigore Vieru)
LEAC DIVIN de Grigore Vieru Iubire!Tu,cea ocrotita De dulcele luminii mirt, Ca miezul unei sfinte azimi De coaja ei doar ocrotit. Inconjurata de lumina, Tu insati din lumina vii. Pe tine doar te am pe lume Si nu voi alte vesnicii. Iubire!Ram de roua sfanta, Cant unic,o,ce ma adasti! Asupra-ngandurarii mele Tu nu plangi lacrima - o nasti
Unde-s primaverile, de altadata? Inflorit-au liliecii din livada, Buchet de flori pe crengi, ce par sa cada, Parfumul lor mirositor, din nou te-mbata La fel ca-n primaverile, de altadata. Tacut si trist, privesc a lor corola, Ma adumbresc sub ramuri, unite-ntr-o cupola Si-mi amintesc, iubito, cum liliecii-n floare, Iti picurau in suflet, iubiri ametitoare. Imi mangaiai obrajii cu palmele caus Pline de flori, razand, cu suflet jucaus, Imi scuturai din crengi, parfum de liliac Iubita mea, de-atunci, parca trecu un veac. Te-ntoarce dara, la creanga-ti inflorita Nu lasa sa se piarda, iubirea-ti risipita, Culege floarea, frumos inmiresmata, Iubirea te asteapta, acum, ca altadata.
"La nimic nu ne decidem mai iute ca la despartirile pe veci". ( Laurence Sterne, 1713-1768, romancier englez )